turmă - explicat in DEX

turmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Lat. turma.

turmă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
túrmă (-me), s. f. – Ciurdă,, cireadă, herghelie, pîlc. – Mr. turmă, istr. turme. Lat. turma (Pușcariu 1777; Philippide, II, 656; REW 9005), cf. it. torma (logud. truma), friul. torme, alb. turmë). – Der. turmac, s. m. (mînzat sau bivol de doi ani; om scund și îndesat); înturma, vb. (a alătura, a alipi). – Din rom. provin bg. turma (Romansky 130; Capidan, Raporturile, 214), sb., cr. tùrmo, turma (Miklosich, Wander., 8; Candrea, Elemente, 408; Berneker 379); rut. turma (Miklosich, Fremdw., 133), pol. turma, cr. turmar „căruțaș” (pentru transporturile în caravană, sb. turma), bg. turmak „bivol tînăr” (după Conev 56, rom. turmac ar proveni din bg.; dar nu e de conceput că rom. ar fi luat din bg. un cuvînt creat după rom. turmă).

turmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
túrmă s. f., g.-d. art. túrmei; pl. túrme

turmă (Dicționaru limbii românești, 1939)
túrmă f., pl. e (lat. tŭrma, ploton de călărime, mulțime. D. rom. vine sîrb. nsl. rut. pol. turma, turmă). Mare mulțime de oĭ (pînă la 5-6 sute) saŭ și de capre. Fig. Mulțimea credincĭoșilor creștinĭ: bate-voĭ păstoru și se va risipi turma (Ev.). V. cîrd, cĭopor, cireadă, tîrlă 1.

turmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
turmă f. 1. mulțime de animale domestice de acelaș soiu: o turmă de boi; 2. fig. (în limba bisericească) popor: o turmă și un păstor. [Lat. TURMA].

turmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (în limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. — Lat. turma.