turist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURÍST, -Ă, turiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care practică turismul (
1). – Din
fr. touriste, it. turista.turist (Dicționar de neologisme, 1986)TURÍST, -Ă s.m. și f. Cel care practică turismul. [< fr.
touriste, it.
turista].
turist (Marele dicționar de neologisme, 2000)TURÍST, -Ă s. m. f. cel care practică turismul (1). (< fr.
touriste, it.
turista)
turist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turíst s. m.,
pl. turíștiturist (Dicționaru limbii românești, 1939)*turíst, -ă s. (fr.
touriste, d. engl.
tourist, care vine d. fr.
tour, învîrtitură, ocol, raĭtă, din răd. luĭ
tourner, retourner, și rom.
a înturna. V.
tur 2). Călător p. plăcerea de a vizita, de a trage raĭte pin [!] lume.
turist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turist m. cel ce călătorește de plăcere sau pentru instrucțiune (= fr.
touriste).
turist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURÍST, -Ă, turiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care practică turismul (
1). — Din
fr. touriste, it. turista.