turicel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURICÉL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu fiori mici, albe sau gălbui
(Turritis glabra). –
Et. nec.turicel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turicél s. m.,
pl. turicéi, art. turicéiituricel (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURICÉL, turicei, s. m. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunzele bazale dispuse în rozetă și acoperite cu peri, cu flori mici, albe sau gălbui (
Turritis glabra). —
Et. nec.