turdeancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)turdeáncă s. f.,
g.-d. art. turdéncei; pl. turdénceturdeancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURDEÁNCĂ, turdence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din municipiul Turda. —
Turdean +
suf. -
că.