turbat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TURBÁT, -Ă, turbați, -te, adj. 1. Bolnav de turbare.
2. Fig. Furios, violent, sălbatic; nebun (de durere, de spaimă etc.). ♦ Care are o mare intensitate, violență; foarte mult; extraordinar, grozav. –
V. turba.turbat (Dicționaru limbii românești, 1939)turbát, -ă adj. Bolnav de turbare:
cîne [!], om turbat (ca subst. „om turbat”).
Fig. Foarte furios, nebun:
turbat de mînie, de gelozie. Foarte pasionat:
copiiĭ îs turbațĭ după joc. Strașnic (de bun, de violent):
un vin, un vînt turbat. Vîntu cel turbat, vînt furios pe care îl presupune poporu că bate la înălțimea la care nu maĭ zboară păsările:
zmeu a ajuns la vîntu cel turbat. Adv. Strașnic (de bine, de violent):
a dansa turbat, vîntu bate turbat.turbat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)turbat a.
1. atins de turbare:
câine turbat; 2. fig. pasionat, nebun:
turbat de gelozie. ║ m. om impetuos, violent. ║ adv. ca un turbat.
turbat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TURBÁT, -Ă, turbați, -te, adj. 1. Bolnav de turbare.
2. Fig. Furios, violent, sălbatic; nebun (de durere, de spaimă etc.). ♦ Care are o mare intensitate, violență; foarte mult; extraordinar, grozav. —
V. turba.