tulumbagiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TULUMBAGÍU, tulumbagii, s. m. (
Înv.) Pompier. – Din
tc. tulumbaci.tulumbagiu (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tulumbagíu,
tulumbagíi, s.m. (înv.)
1. pompier.
2. fabricant de tulumbe.
tulumbagiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tulumbagíu (
înv.)
s. m.,
art. tulumbagíul; pl. tulumbagíi, art. tulumbagíii (-gi-ii)tulumbagiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tulumbagiu m.
1. pompier: chiamă un tulumbagiu să-i toarne o cofă de apă pe cap AL.;
2. fabricant de tulumbe și stropitori. [Turc. TULUMBADJI].
tulumbagiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TULUMBAGÍU, tulumbagii, s. m. (
înv.) Pompier. — Din
tc. tulumbaci.tulumbagiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tulumbagíŭ m. (turc.
tulumbacyi).
Vechĭ. Azĭ iron. Pompier. V.
ĭangîngiŭ.