tulichină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TULICHÍNĂ, tulchine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre (
Daphne mezereum). –
Et. nec.tulichină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tulichínă s. f.,
g.-d. art. tulichínei; pl. tulichínetulichină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tulichină f. V.
tulipină.tulichină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TULICHÍNĂ, tulichine, s. f. Mic arbust veninos cu frunze lanceolate, cu flori trandafirii, rar albe, cu fructe roșii de forma boabelor de mazăre (
Daphne mezereum). —
Et. nec.