tuliŭ - explicat in DEX

tuliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TÚLIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din fr. thulium.

tuliu (Dicționar de neologisme, 1986)
TÚLIU s.n. Element din familia pământurilor rare. [Pron. -liu. / < fr. thulium].

tuliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TÚLIU s. n. element metalic din grupa lantanidelor. (< fr. thalium)

tuliu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
TÚLIU (‹ fr. {i}; n. pr. lat. Thule, ținut în nordul extrem al Europei) s. n. Element chimic (Tm; nr. at. 69, m. at. 168,93) din grupa lantanoidelor. A fost descoperit (1879) și numit astfel de chimistul suedez Per Theodor Cleve (1840-1905).

tuliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
túliu [liu pron. liu] s. n., art. túliul; simb. Tm

tuliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*túliŭ n. (lat. științific thulium). Chim. Un corp care pare a nu fi simplu, cum se credea.

tuliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TÚLIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. — Din fr. thulium.