tudesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUDÉSC, -Ă, tudești, adj. (
Înv.) German. – Din
fr. tudesque.tudesc (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUDÉSC, -Ă adj. 1. (vechi) german. ◊ (s. f.) limbă vorbită de germani în evul mediu. 2. primitiv, grosolan. (< fr.
tudesque)
tudesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tudésc (
înv.)
adj. m.,
f. tudéscă; pl. m. și
f. tudéștitudesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUDÉSC, -Ă, tudești, adj. (
înv.) German. — Din
fr. tudesque.