tucĭuriŭ - explicat in DEX

tuciuriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TUCIURÍU, -ÍE, tuciurii, adj. (Care are pielea) de culoare închisă (ca tuciul); negricios, brunet, oacheș. – Tuci + suf. -uriu.

tuciuriu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
tuciuriu, -e, tuciurii s. m., s. f. țigan(că).

tuciuriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tuciuríu adj. m., f. tuciuríe; pl. m. și f. tuciuríi

tuciuriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tuciuriu a. negru-deschis ca tuciul.

tuciuriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TUCIURÍU, -ÍE, tuciurii, adj. (Care are pielea) de culoare închisă (ca tuciul); negricios, brunet, oacheș. — Tuci + suf. -uriu.

tucĭuriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
tucĭuríŭ, -íe adj. (d. tucĭ). Rar. Cenușiŭ închis, ca tuciu (iron. despre pĭelea Țiganuluĭ).