tucan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUCÁN, tucani, s. m. Gen de păsări cățărătoare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, cu ciocul mare și puternic și cu penajul viu colorat
(Rhamphastos); pasăre din acest gen. – Din
it. tucano.tucan (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)tucán, tucáni, s.m. (reg.)
1. om robust, vânjos.
2. om naiv, prost, nepriceput.
tucan (Dicționar de neologisme, 1986)TUCÁN s.m. (
Zool.) Gen de păsări cățărătoare din America tropicală, cu ciocul mare și penajul viu colorat; pasăre din acest gen; toko. [< fr.
toucan, it.
tucano < cuv. tupi].
tucan (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUCÁN s. m. pasăre cățărătoare din America tropicală, cu ciocul mare și penajul viu colorat. (< fr.
toucan, it.
tucano, sp.
tucan)
tucan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tucán s. m.,
pl. tucánitucan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUCÁN, tucani, s. m. Gen de păsări cățărătoare din regiunile tropicale ale Americii de Sud, cu ciocul mare și puternic și cu penajul viu colorat (
Rhamphastos); pasăre din acest
gen. — Din
it. tucano.