tuciuriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUCIURÍU, -ÍE, tuciurii, adj. (Care are pielea) de culoare închisă (ca tuciul); negricios, brunet, oacheș. –
Tuci +
suf. -uriu.tuciuriu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)tuciuriu, -e, tuciurii s. m., s. f. țigan(că).
tuciuriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tuciuríu adj. m.,
f. tuciuríe; pl. m. și
f. tuciuríituciuriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tuciuriu a. negru-deschis ca tuciul.
tuciuriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUCIURÍU, -ÍE, tuciurii, adj. (Care are pielea) de culoare închisă (ca tuciul); negricios, brunet, oacheș. —
Tuci +
suf. -
uriu.tucĭuriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)tucĭuríŭ, -íe adj. (d.
tucĭ).
Rar. Cenușiŭ închis, ca tuciu (iron. despre pĭelea Țiganuluĭ).