tușa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TUȘÁ, tușez, vb. I.
Tranz. 1. (Franțuzism) A emoționa.
2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. – Din
fr. toucher.tușa (Dicționar de neologisme, 1986)TUȘÁ vb. I. tr. 1. (
Franțuzism) A impresiona, a mișca; a interesa.
2. A controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. [P.i., 3,6
-șează. / < fr.
toucher].
tușa (Marele dicționar de neologisme, 2000)TUȘÁ vb. tr. 1. a emoționa, a impresiona, a mișca; a interesa. 2. a controla planeitatea suprafețelor unei piese metalice prin contactul dintre aceasta și un instrument pe care s-a aplicat un strat de vopsea. 3. a atinge. (< fr.
toucher)
tușa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tușá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
tușeáză, 1
pl. tușắm; ger. tușấndtușa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TUȘÁ, tușez, vb. I.
Tranz. 1. (
Livr.) A emoționa.
2. A verifica netezimea suprafețelor metalice de contact sau de sprijin ale unui element de mașină. — Din
fr. toucher.