tropăială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROPĂIÁLĂ, tropăieli, s. f. Faptul de
a tropăi; zgomot produs de cel care tropăie; tropăit, tropăitură. [
Pr.:
-pă-ia-] –
Tropăi +
suf. -eală.tropăială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tropăiálă s. f.,
g.-d. art. tropăiélii; pl. tropăiélitropăială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROPĂIÁLĂ, tropăieli, s. f. Faptul de
a tropăi; zgomot produs de cel care tropăie; tropăit, tropăitură. [
Pr.: -
pă-ia-] —
Tropăi +
suf. -
eală.