tropăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TROPĂÍ, trópăi, vb. IV.
Intranz. A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele; a tropoti. ♦ (
Fam.) A juca, a dansa (cu zgomot). –
Trop1 +
suf. -ăi.tropăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tropăí (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. trópăi, 3
trópăie, imperf. 3
sg. tropăiá; conj. prez. 3
să trópăietropăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TROPĂÍ, trópăi, vb. IV.
Intranz. A face zgomot lovind pământul, podeaua cu picioarele sau cu copitele; a tropoti. ♦ (
Fam.) A juca, a dansa (cu zgomot). —
Trop1 +
suf. -
ăi.tropăì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tropăì v.
1. a merge în trap;
2. a face sgomot cu picioarele:
țăranul, când merge, tropăește CR. [V.
trop !].