tropăitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) TROPĂITÚRĂ,tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] – Tropăi + suf. -tură.
tropăitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) tropăitúră(-pă-i-) s. f., g.-d. art. tropăitúrii; pl. tropăitúri
tropăitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) TROPĂITÚRĂ,tropăituri, s. f. Tropăială. [Pr.: -pă-i-] — Tropăi + suf. -tură.