tripotaj - explicat in DEX

tripotaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. (Livr.) Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotájuri] – Din fr. tripotage.

tripotaj (Dicționar de neologisme, 1986)
TRIPOTÁJ s.n. (Rar) Afacere murdară, necinstită. [Pl. -je, -juri. / < fr. tripotage].

tripotaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRIPOTÁJ s. n. afacere murdară, necinstită; potlogărie. (< fr. tripotage)

tripotaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tripotáj s. n., pl. tripotáje

tripotaj (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tripotáj n., pl. e și urĭ (fr. tripotage). Acțiunea de a tripota, matrapazlîc.

tripotaj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tripotaj n. intrigi josnice, bârfiri nedemne.

tripotaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIPOTÁJ, tripotaje, s. n. Afacere necinstită; potlogărie, matrapazlâc. [Pl. și: tripotajuri] — Din fr. tripotage.