trifoiște - explicat in DEX

trifoiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIFÓIȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifoíște] – Trifoi + suf. -iște.

trifoiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!trifoíște s. f., g.-d. art. trifoíștii; pl. trifoíști

trifoiște (Dicționaru limbii românești, 1939)
trifóiște f. (d. trifoĭ). Semănătură de trifoĭ. O plantă tonică, febrifugă și antiscorbutică din familia gențianeĭ (menyanthes trifoliata).

trifoiște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
trifoiște f. 1. câmp semănat cu trifoiu; 2. trifoiu de baltă ale cărui frunze sunt întrebuințate în medicină ca tonic și febrifug (Menyanthes trifoliata).

trifoiște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIFOÍȘTE, trifoiști, s. f. 1. Loc semănat cu trifoi. 2. Plantă erbacee cu frunzele compuse din trei foliole, cu flori roz, folosită în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic (Menyanthes trifoliata). [Acc. și: trifóiște] — Trifoi + suf. -iște.