trifoi - explicat in DEX

trifoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRIFÓI, trifoiuri, s. n. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu florile strânse în inflorescențe globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). – Lat. trifolium.

trifoi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
trifói (-i), s. m. – 1. Plantă (Trifolium alpestre, T. pratense, T. repens). – 2. Plante furajere (Menyanthes trifoliata, Medicago falcata, M. sativa, M. lupulina). – Var. Banat tîrfoi. Mr. trifol’u. Lat. trĭfǒlĭum (Diez, I, 425; Pușcariu 1762; Candrea-Dens., 613; REW 8899), cf. it. trifoglio, prov. trefuelh, fr. trefueil, alb. tërfoj (Philippide, II, 656). Pînă la un moment dat s-a pus la îndoială faptul că ar fi moștenit în rom.; dar mr. și alb. par să-l dovedească; contaminarea cu ngr. τρυφύλλι (Candrea-Dens., 613) sau cu trei (Pascu, Beiträge, 16) nu este o ipoteză necesară. Este dubletul lui treflă, s. f. (trifoi, culoare de cărți de joc; cataramă în formă de trifoi), din fr. trèfle. – Der. trifoiște, s. f. (cultură de trifoi; plantă, Menyanthes trifoliata); trifoiaș, s. m. (varietate de trifoi, Trifolium procumbens); trifoios, adj. (în formă de trifoi, se zice despre o varietate de măcriș). – Din rom. provine rut. tryfoi (Miklosich, Wander., 20).

trifoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!trifói s. m., (sorturi) pl. trifóiuri

trifoi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRIFÓI, (1) s. m., (2) trifoiuri, s. n. 1. S. m. Nume dat mai multor plante din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole și cu florile strânse în inflorescențe globuloase, divers colorate, unele specii fiind cultivate ca plante furajere (Trifolium). 2. S. m. Varietate de trifoi (1). — Lat. trifolium.

trifoĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
trifóĭ m. ca plantă și n., pl. urĭ, ca marfă (lat. trĭ-fŏlium, adică „cu treĭ foĭ”, it. trifoglio, vfr. trefueil [nfr. trèfle, din latinu *trifŏlum, vgr. triphyllon. V. treflă]). O plantă leguminoasă papilionacee cu frunzele despărțite în treĭ frunzulițe (trifólium). Altă plantă, tot din familia asta, cu florĭ albăstriĭ saŭ violete, foarte bună ca nutreț și care se maĭ numește și culbecească, ghizdeĭ și lucernă (medicágo [falcáta și sativa]).