triere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de
a tria și rezultatul ei. [
Pr.:
tri-e-] –
V. tria.triere (Dicționar de neologisme, 1986)TRIÉRE s.f. Acțiunea de a tria și rezultatul ei; triaj. [Pron.
tri-e-. / <
tria].
triere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triére (faptul de a tria)
(tri-e-) s. f.,
g.-d. art. triérii; pl. triéritriere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIÉRE, trieri, s. f. Acțiunea de
a tria și rezultatul ei. [
Pr.:
tri-e-] —
V. tria.