trierarh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRIERÁRH, trierarhi, s. m. Comandant al unei triere. [
Pr.:
tri-e-] – Din
fr. triérarque.trierarh (Dicționar de neologisme, 1986)TRIERÁRH s.m. (
Ant.; la greci) Comandant al unei triere. [Pron.
tri-e-. / < fr.
triérarque, gr.
trierarchos].
trierarh (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRIERÁRH s. m. comandant al unei triere. (< fr.
triérarque)
trierarh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!trierárh (tri-e-) s. m.,
pl. trierárhitrierarh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRIERÁRH, trierarhi, s. m. Comandant al unei triere. [
Pr.:
tri-e-] — Din
fr. triérarque.