tricoteză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICOTÉZĂ, tricoteze, s. f. 1. Mașină de tricotat.
2. Femeie care tricotează (manual sau mecanic). – Din
fr. tricoteuse.tricoteză (Dicționar de neologisme, 1986)TRICOTÉZĂ s.f. 1. Mașină de tricotat.
2. Femeie care tricotează (manual sau mecanic). [< fr.
tricoteuse].
tricoteză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tricotéză s. f.,
g.-d. art. tricotézei; pl. tricotézetricoteză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICOTÉZĂ, tricoteze, s. f. 1. Mașină de tricotat.
2. Femeie care tricotează (manual sau mecanic). — Din
fr. tricoteuse.