tricicletă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRICICLÉTĂ, triciclete, s. f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți dispuse pe două osii paralele, pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; triciclu. – Din
fr. tricycle (modificat după
bicicletă).
tricicletă (Dicționar de neologisme, 1986)TRICICLÉTĂ s.f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți care este pus în mișcare cu ajutorul pedalelor; triciclu. [Cf. fr.
tricycle].
tricicletă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRICICLÉTĂ s. f. vehicul (pentru copii) cu trei roți, pus în mișcare cu ajutorul pedalelor; triciclu. (< tri- + /bi/cicletă)
tricicletă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)triciclétă (-ci-cle-) s. f.,
g.-d. art. triciclétei; pl. triciclétetricicletă (Dicționaru limbii românești, 1939)*triciclétă f., pl.
e (
tri- și
cicletă ca´n
bicicletă). Velociped cu treĭ roate. – Rar și
tricíclu, n., pl.
e. V.
tripletă.tricicletă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRICICLÉTĂ, triciclete, s. f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți dispuse pe două osii paralele, pus în mișcare prin învârtirea unor pedale asemănătoare cu ale bicicletei; triciclu. — Din
fr. tricycle (modificat după
bicicletă).