triciclu - explicat in DEX

triciclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRICÍCLU, tricicluri, s. n. (Rar) Tricicletă. – Din fr. tricycle.

triciclu (Dicționar de neologisme, 1986)
TRICÍCLU adj. (Despre un aterizor sau un velociped) Cu trei roți. // s.n. Tricicletă. [Pl. -li (s.n.) -le, -luri. / < fr. tricycle, cf. gr. tri – cu trei, kyklos – roată].

triciclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRICÍCLU I. adj. (despre un aterizor, un velociped) cu trei roți. II. s. n. tricicletă. (< fr. tricycle)

triciclu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
TRICÍCLU, tricicle, s. n. Tricicletă. – Fr. tricycle.

triciclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!tricíclu (-ci-clu) s. n., art. tricíclul; pl. tricícluri

triciclu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
triciclu n. aparat de transport personal, cu trei roate.

triciclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRICÍCLU, tricicluri, s. n. Tricicletă. — Din fr. tricycle.