trei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival)
Trei cărți. ◊ (Substantivat)
Scrie un trei pe tablă. ◊ (Cu valoare de
num. ord.)
Volumul trei. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător)
De trei ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător)
De trei ori pe atâta. ◊ (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător)
Câte trei părți. ◊ (
Pop.; în forma de feminin
trele, precedat de „toate” sau „câte”)
Toate trele. 2. Compuse:
trei frați s. m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (
Viola saxatilis);
trei-frați-pătați s. m. =
a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (
Viola declinata);
b) pansea; (
reg.)
trei-răi s. m. =
a) popilnic iepuresc (
Hepatica nobilis);
b) crucea-voinicului (
Hepatica transilvanica).
3. (
Bis.; în sintagma)
Trei ierarhi = trisfetite.
4. Compuse:
trei-leșeștile s. m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans;
trei-păzește s. m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ◊
Expr. A lua (pe cineva)
la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). –
Lat. tres.trei (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tréi num. – Numărul dintre doi și patru. –
Mr.,
megl.,
istr. trei. Lat. tres (Pușcariu 1858; REW 8883),
cf. vegl. tra, it. tre, prov.,
cat.,
sp.,
port. tres, fr. trois. –
Der. treizeci, num.;
treilea (
f. treia),
num.;
treime, s. f. (a treia parte; trinitate).
trei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trei num.;
3/IIItreĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)treĭ num. (lat.
tres, it.
tre, pv. cat. sp. pg.
tres, fr.
trois. V.
tri-). Doŭă plus unu:
un treĭ răŭ făcut, doĭ treĭ saŭ
de treĭ. (Și s. n.:
acest școlar are o mulțime de treĭurĭ în catalog).
Aritm. Regula de treĭ, o regulă care caută să descopere al patrulea termin [!] al uneĭ propozițiunĭ în care avem treĭ terminĭ cunoscuțĭ.
trei (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trei num.
1. număr nepereche ce conține două plus una;
2. Bot. trei frați, trifoiște;
trei frați pătați, barba împăratului;
trei răi, plantă ale cări frunze radicale au trei bobi (
Anemone hepatica);
3. trei colăcei (de-a), un joc de copii, analog cu baba-gaia. [Lat TRES]. ║ n. cifra trei.
trei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREI num. card. 1. Număr care are în numărătoare locul între doi și patru și care se indică prin cifra 3 sau III. ◊ (Adjectival)
Trei cărți. ◊ (Substantivat)
Scrie un trei pe tablă. ◊ (Cu. valoare de
num. ord.)
Volumul trei. ◊ (Formează numeralul adverbial corespunzător)
De trei ori. ◊ (Formează numeralul multiplicativ corespunzător)
De trei ori pe atâta. (Precedat de „câte”, formează numeralul distributiv corespunzător)
Câte trei părți. ◊ (
Pop.; în forma de feminin trele, precedat de „toate” sau „câte”)
Toate trele. 2. Compuse:
trei frați s. m. = plantă erbacee cu flori galbene, plăcut mirositoare, cu cinci petale (
Viola saxatilis);
trei-frați-pătați s. m. =
a) gen de toporași (din care s-a obținut, prin încrucișare cu alte specii, panseaua) (
Viola declinata);
b) pansea; (
reg.)
trei-răi s. m. = a) popilnic-iepuresc (
Hepatica nobilis);
b) crucea-voinicului (
Hepatica transilvanica).
3. (
Bis.; în sintagma)
Trei ierarhi = trisfetite.
4. Compuse:
trei-leșeștile s. m. = dans popular bătrânesc din nordul Moldovei, având un ritm binar, executat prin pași simpli spre dreapta și sărituri cu bătaia călcâielor pe loc; melodie după care se execută acest dans;
trei-păzește s. m. = dans popular oltenesc, în ritm binar, vioi, executat de bărbați în formație liniară, stând cu mâinile încrucișate la spate; melodie după care se execută acest dans. ◊
Expr. A lua (pe cineva)
la trei-păzește = a cere (cuiva) explicații pentru faptele sale, folosind un ton sever; a certa aspru (pe cineva). —
Lat. tres.