trepidație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREPIDÁȚIE, trepidații, s. f. Mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui. ♦
Fig. Agitație, neastâmpăr. – Din
fr. trépidation.trepidație (Dicționar de neologisme, 1986)TREPIDÁȚIE s.f. Mișcare vibratorie care are loc de jos în sus, produsă în funcționarea unor sisteme tehnice. ♦ (
Fig.) Agitație, neastâmpăr. [Gen.
-iei. / cf. fr.
trépidation].
trepidație (Marele dicționar de neologisme, 2000)TREPIDÁȚIE s. f. 1. vibrație care are loc de jos în sus, produsă în funcționarea unor sisteme tehnice. 2. (fig.) agitație febrilă, neastâmpăr. (< fr.
trépidation)
trepidație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trepidáție (-ți-e) s. f.,
art. trepidáția (-ți-a), g.-d. art. trepidáției; pl. trepidáții, art. trepidáțiile (-ți-i-)trepidație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREPIDÁȚIE, trepidații, s. f. Mișcare vibratorie continuă, în general în direcție verticală, cu amplitudine mică și cu frecvență mare, a unui sistem tehnic (mașină, vehicul etc.) în cursul funcționării lui. ♦
Fig. Agitație, neastâmpăr. — Din
fr. trepidation.