trepetnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREPÉTNIC, trepetnice, s. n. Carte populară care cuprinde preziceri făcute pe baza interpretării unor mișcări musculare involuntare. – Din
sl. trepetĩnikŭ.trepetnic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)trepétnic (-ce), s. n. – Carte care explică semnificația ocultă a fiecărei pulsații sau mișcări organice.
Sl. trepetĭniku (Tiktin), de la
trepetati „a tremura”. A existat o carte de acest fel tipărită în
sec. XVIII.
trepetnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trepétnic s. n.,
pl. trepétnicetrepetnic (Dicționaru limbii românești, 1939)trepétnic n., pl.
e (vsl.
trepetĭnikŭ, rus.
-étnik, d.
trepetátĭ, a tremura; vsl.
trépetŭ, tremurătură).
Vechĭ. Carte care conținea explicațiunea semnelor clătinăriĭ saŭ bătăiĭ ochilor, buzelor ș. a. –
L. V. și
trépnic și
tripélnic. V.
gromovnic.trepetnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)trepetnic n.
1. preziceri după clătirea membrelor corpului (cum bătaia ochilor, a buzelor, etc.);
2. carte populară, ce conținea tălmăcirea acestor mișcări. [Lit. tremurător: termen derivat din slav. TREPETŬ, tremurătură].
trepetnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREPÉTNIC, trepetnice, s. n. Carte populară care cuprinde preziceri făcute pe baza interpretării unor mișcări musculare involuntare. — Din
sl. trepetĭnikŭ.