tremurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREMURÁT1 s. n. Faptul de
a tremura; tremur. –
V. tremura.tremurat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TREMURÁT2, -Ă, tremurați, -te, adj. 1. Care se mișcă ușor și repetat, care tremură, care vibrează; tremurător.
2. (Despre glas) Care are un tremur; care este nesigur, șovăielnic.
3. (Despre linii, despre scris etc.) Care nu are contururi ferme, precise; cu sinuozități. –
V. tremura.tremurat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tremurát s. n.tremurat (Dicționaru limbii românești, 1939)tremurát, -ă adj. Cu tremurăturĭ:
voce tremurată, scris tremurat.tremurat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tremurat n. acțiunea de a tremura:
un tremurat de gene EM.
tremurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREMURÁT1 s. n. Faptul de
a tremura; tremur. —
V. tremura.tremurat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TREMURÁT2, -Ă, tremurați, -te, adj. 1. Care se mișca ușor și repetat, care tremură, care vibrează; tremurător.
2. (Despre glas) Care are un tremur; care este nesigur, șovăielnic.
3. (Despre linii, despre scris etc.) Care nu are contururi ferme, precise; cu sinuozități. —
V. tremura.