tremurătură - explicat in DEX

tremurătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TREMURĂTÚRĂ, tremurături, s. f. Tremur; scuturătură ușoară. – Tremura + suf. -ătură.

tremurătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tremurătúră (tremur) s. f., g.-d. art. tremurătúrii; pl. tremurătúri

tremurătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
tremurătúră f., pl. ĭ. Rezultatu orĭ felu tremurăriĭ: tremurăturile mînilor [!] bătrînuluĭ, tremurăturile vociĭ, ale scrisuluĭ. Vibrațiune: tremurăturile uneĭ coarde.

tremurătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tremurătură f. tremur prelungit.

tremurătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TREMURĂTÚRĂ, tremurături, s. f. Tremur; scuturătură ușoară. — Tremura + suf. -ătură.