tremolo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă, la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [
Acc. și:
tremoló, tremólo. –
Var.:
trémol s. n.] – Din
it. tremolo, fr. trémolo.tremolo (Dicționar de neologisme, 1986)TRÉMOLO s.n. (
Muz.) Tremurătură ușoară care are un efect plăcut, produsă la executarea unei anumite note muzicale cu un instrument sau cu vocea. [Pl.
-ouri, var.
tremol s.n. / < it., fr.
trémolo].
tremolo (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÉMOLO s. n. 1. ornament melodic din prelungirea unui sunet prin repetarea rapidă a acestuia sau din alternarea a două sunete nealăturate. 2. vibrație, tremur al vocii, produs de o stare emotivă. (< it.
tremolo, fr.
trémolo)
tremolo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!trémolo s. n.,
art. trémoloul; pl. trémolouritremolo (Dicționaru limbii românești, 1939)*trémolo n.
Muz. Cuv. it. care înseamnă „tremurătură” de voce saŭ de vioară. – Fals
tremólo, cum zic atîțĭa ignoranțĭ, care nu se gîndesc că e acelașĭ cuv. cu rom.
trémur, s. n. V.
tererem.tremolo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÉMOLO, tremolouri, s. n. Ușoară tremurătură produsă la executarea unei bucăți muzicale cu un instrument sau cu vocea, prin repetarea rapidă a unuia sau a mai multor sunete. [
Acc. și:
tremoló, tremólo. —
Var.:
trémol s. n.] — Din
it. tremolo, fr. tremolo.