tremurător - explicat in DEX

tremurător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat², tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media). – Tremura + suf. -ător.

tremurător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tremurătór adj. m., pl. tremurătóri; f. sg. și pl. tremurătoáre

tremurător (Dicționaru limbii românești, 1939)
tremurătór, -oáre adj. Care tremură: mînă, voce tremurătoare; plop tremurător (fîșîitor). S. f., pl. orĭ (din cauza spiculelor eĭ foarte mobile). Fîlfîitoare, ĭarba ĭepureluĭ, parasin, o plantă graminee înaltă care crește pin [!] fînețe, pășunĭ, tufișurĭ, rărișurĭ și poĭene (briza media).

tremurător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tremurător a. și m. care tremură.

tremurător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat², tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media). — Tremura + suf. -ător.