treilea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÉILEA, TRÉIA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află în numărătoare între al doilea și al patrulea. –
Trei +
le +
a.treilea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tréilea (al ~) (tre-i-) num. m.,
f. a tréia; al III-lea/al 3-lea, a III-a/a 3-atreilea (Dicționaru limbii românești, 1939)tréilea, tréĭa num. ordinal. Care vine în rîndu următor după al doilea:
anu al treilea, clasa a treia (fam. și
clasa treĭa),
ceĭ de al treilea, cele de al treilea, al treilea an, a treia oară.treilea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)treilea (al) num. ordinal dela trei.
treilea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÉILEA, TRÉIA num. ord. (Precedat de
art. „al”, „a”; de obicei adjectival) Care se află în numărătoare între al doilea și al patrulea. —
Trei +
le +
a.