treime - explicat in DEX

treime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (În religia creștină, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Uniune spirituală a celor trei ipostaze divine (Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt) reprezentând un singur Dumnezeu. – Trei + suf. -ime.

treime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
treíme s. f., g.-d. art. treímii; pl. treími

treime (Dicționaru limbii românești, 1939)
treime f. A treĭa parte: 3 e o treime din 9. Trinitate, triadă, asociațiune de treĭ. Sfînta Treime, Tatăl, Fiu și Sfîntu Spirit. Sărbătoare (a doŭa zi după Rusaliĭ) în onoarea acesteĭ treimi: la Sfînta Treime. – Și trăime (est).

treime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
treime f. 1. a. treia parte; 2. trinitate: sfânta-Treime; 3. sfânta-Treime, sărbătoare ce cade la 51 de zile după Paști; 4. triadă: a lumii puternică treime, regi, filozofi și papa AL.

treime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TREÍME, treimi, s. f. 1. Fiecare dintre cele trei părți egale în care se împarte un întreg; a treia parte dintr-un întreg. 2. Grup de trei ființe sau de trei obiecte care alcătuiesc o unitate. ♦ (în creștinism, mai ales în sintagma Sfânta Treime) Unitate spirituală a celor trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt, reprezentând un singur Dumnezeu. — Trei + suf. -ime.