treflă - explicat in DEX

treflă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRÉFLĂ, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Găitan de bumbac, de mătase etc. cusut ca podoabă în formă de frunză de trifoi la unele haine (de uniformă); p. ext. cusătură făcută astfel. 3. (Tehn.) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acționează cilindrul unui laminator. – Din fr. trèfle.

treflă (Dicționar de neologisme, 1986)
TRÉFLĂ s.f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de forma unei frunze de trifoi de culoare neagră; spatie. 2. (Poligr.) Ornament care imită trifoiul. ♦ Găitan de bumbac, de mătase etc. în formă de frunză de trifoi cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă); (p. ext.) cusătură astfel executată. ♦ (Arhit.) Ornament compus din trei cercuri care se întretaie. 3. (Mar.) Dispozitiv special de legătură atașat la colțul inferior al velelor pătrate. 4. Încrucișare suprapusă de șosele; pasaj denivelat. [< fr. trèfle].

treflă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRÉFLĂ s. f. 1. una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-o frunză de trifoi de culoare neagră; spatie. 2. (poligr.) ornament care imită trifoiul. ◊ găitan de bumbac, de mătase etc. în formă de frunză de trifoi, cusut ca podoabă la unele haine (de uniformă). 3. (arhit.) ornament din trei cercuri secante, ale căror centre formează un triunghi echilateral. 4. (mar.) dispozitiv la colțul inferior al velelor pătrate, dintr-un inel mare prin care trec două inele mai mici, pentru legarea de ele a manevrelor curente din mai multe direcții. 5. pasaj denivelat în curbă pentru părăsirea unei șosele și intrarea în altă șosea. (< fr. trèfle)

treflă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tréflă (tre-flă) s. f., g.-d. art. tréflei; pl. tréfle

treflă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*tréflă f., pl. e (fr. trèfle. V. trifoĭ).

treflă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
treflă f. 1. Bot. trifoiu; 2. spatie: rigă de treflă AL.; 3. ornament de arhitectură ce imită trifoiul (= fr. trèfle).

treflă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRÉFLĂ, trefle, s. f. 1. Una dintre cele patru culori ale cărților de joc, reprezentată printr-un semn de culoare neagră, în forma frunzei de trifoi; spatie. 2. Găitan de bumbac, de mătase etc. cusut ca podoabă în formă de frunză de trifoi la unele haine (de uniformă); p. ext. cusătură făcută astfel. 3. (Tehn.) Rozetă cu trei sau patru aripi, cu ajutorul căreia se acționează cilindrul unui laminator. — Din fr. trèfle.