trata (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRATÁ, tratez, vb. I.
1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel.
2. Tranz. A oferi unui oaspete mâncare, băutură; a ospăta.
3. Tranz. și
refl. A (se) supune unui tratament medical.
4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative.
5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc.
6. Tranz. A supune unui tratament (
3). ♦
Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [
Var.: (
înv.)
tractá vb. I] – Din
it. trattare, lat. tractare.trata (Dicționar de neologisme, 1986)TRATÁ vb. I. 1. tr. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel.
2. tr., refl. A (se) supune unui tratament.
3. tr. A oferi unui oaspete mâncare, băutură. ♦ A face cinste.
4. tr. A discuta, a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere.
4. tr. A dezvolta o temă științifică, literară etc.
6. tr. (
Tehn.) A supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ♦ (
Agr.) A supune semințele sau solul acțiunii unor agenți chimici sau fizici. [< it.
trattare, cf. fr.
traiter < lat.
tractare].
trata (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRATÁ vb. I. tr. 1. a avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta într-un anumit fel. 2. a oferi unui oaspete mâncare, băutură. ◊ a face cinste. 3. a duce tratative pentru a ajunge la o înțelegere. 4. a dezvolta o temă științifică etc. 5. a supune (un corp, o substanță) acțiunii unui agent oarecare în vederea unui anumit scop. ◊ a supune semințele, apa sau solul (acțiunii unor agenți chimici sau fizici. II. tr., refl. a (se) supune unui tratament medical. (< it.
trattare, lat.
tractare)
trata (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tratá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
trateázătrata (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRATÁ, tratez, vb. I.
1. Tranz. A avea față de cineva sau de ceva o anumită comportare, a se purta cu cineva într-un anumit fel.
2. Tranz. A oferi unui musafir mâncare, băutură; a ospăta.
3. Tranz. și
refl. A (se) supune unui tratament medical.
4. Tranz. A discuta o chestiune economică, socială, politică etc., cu scopul de a ajunge la o înțelegere, la încheierea unei convenții etc.; a duce tratative.
5. Tranz. A dezvolta, a expune (în scris sau oral) o temă științifică, literară etc.
6. Tranz. A supune unui tratament (
3). ♦
Spec. A supune semințele și plantele acțiunii unor agenți chimici sau fizici care distrug germenii bolilor. [
Var.: (
înv.)
tractá vb. I] — Din
it. trattare, lat. tractare.tratà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tratà v.
1. a desvolta, a expune verbal sau prin scris:
a trata o chestiune de istorie; 2. a se purta cu cineva într’un mod oarecare:
l’a tratat bine; a trata de, a califica;
3. a căuta pe un bolnav;
4. a supune o substanță la acțiunea unui agent chimic:
a trata fierul cu un acid; 5. a negocia pentru încheierea unei afaceri sau învoieli:
a trata despre pace; 6. pop. a cinsti mai ales cu băuturi:
i-a tratat cu înghețată.