trăsură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRĂSÚRĂ, trăsuri, s. f. 1. Vehicul pe patru roți, cu arcuri, tras de cai și folosit la transportul persoanelor. ◊ (
Înv.)
Trăsură cu aburi = tren.
2. (
Astron.;
pop.;
art.) Constelația Vizitiul.
3. (
Înv.) Linie a feței; trăsătură (
1).
4. (
Înv.) Linie de hotar între două proprietăți. ♦ Suprafață de teren cu o lungime de șase prăjini.
5. (Rar; în sintagma)
Trăsură de unire = liniuță de unire. –
Tras +
suf. -ură.