transporta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I.
1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta.
2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa.
3. Tranz. Fig. (
Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din
fr. transporter, lat. transportare.transporta (Dicționar de neologisme, 1986)TRANSPORTÁ vb. I. 1. tr. A căra, a duce dintr-un loc în altul.
2. refl. (
Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului.
3. tr. (
Fig.) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. [P.i.
transpórt. / < fr.
transporter, cf. lat.
transportare].
transporta (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANSPORTÁ vb. I. tr. 1. a căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< fr.
transporter, lat.
transportare)
transporta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!transportá (a ~) (tran-spor-/trans-por-) vb.,
ind. prez. 3
transpórtătransportà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)transportà v.
1. a purta dintr’un loc într’altul;
2. a transmite printr’un act o proprietate, un drept;
3. se zice de lucrările literare ce se introduc:
a transporta o dramă franceză pe scena română; 4. fig. a excita admirațiune, a mișca puternic:
frumosul ne transportă; 5. a se duce undeva:
a se transporta la fața locului.transporta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANSPORTÁ, transpórt, vb. I.
1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta.
2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa.
3. Tranz. Fig. (
Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. — Din
fr. transporter, lat. transportare.