transbordà - explicat in DEX

transborda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TRANSBORDÁ, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfurile sau oamenii dintr-un tren în altul sau de pe o navă pe alta (continuând călătoria). ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. – Din fr. transborder.

transborda (Dicționar de neologisme, 1986)
TRANSBORDÁ vb. I. tr. A trece (călători, mărfuri etc.) dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece cu un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. [< fr. transborder].

transborda (Marele dicționar de neologisme, 2000)
TRANSBORDÁ vb. I. tr. a trece călători, mărfuri dintr-un vapor, tren etc. în altul. ◊ a trece ca un transbordor un vehicul terestru de pe calea lui pe altă cale cu care nu are legătură directă. II. intr. a schimba trenul sau alt vehicul. (< fr. transborder)

transborda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
transbordá (a ~) (trans-bor-) vb., ind. prez. 3 transbordeáză

transbordà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
transbordà v. a transporta dintr’o corabie într’alta, dintr’un tren într’altul.

transborda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TRANSBORDÁ, transbordez, vb. I. 1. Tranz. A transporta mărfuri sau persoane dintr-un vehicul în altul. ♦ A trece, cu ajutorul unui transbordor (1) vagoanele sau locomotiva unui tren de pe o linie pe alta, când cele două linii nu au legătură directă. 2. Intranz. A schimba trenul sau alt vehicul când circulația pe un drum s-a întrerupt într-un anumit loc. — Din fr. transborder.