tranșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANȘÁ, tranșez, vb. I.
Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc.
2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din
fr. trancher.