trândav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRẤNDAV, -Ă, trândavi, -e, adj. (
Pop.; despre oameni sau despre firea lor; și substantivat) Care se mișcă și lucrează încet și în silă; căruia îi place să lenevească; leneș, molatic, inactiv. [
Acc. și:
trândáv] –
Cf. scr. truntav.