trandavai (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANDAVÁI s. n. v. trandada.trandavai (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANDAVÁI s. n. v. trandada.trandavaĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)trandaváĭ n., pl.
ĭe. Cov. Prut. Prostovol. – La Ant.
trandadáĭe, pl.
ăĭ, plasă (numită și
tîrîtoare), care se tîrăște pe fundu apeĭ ca să prindă cega.