tranchet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRANCHÉT, tranchete, s. n. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire. – Din
fr. tranchet.tranchet (Dicționar de neologisme, 1986)TRANCHÉT s.m. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă sau de chei. [< fr.
tranchet].
tranchet (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRANCHÉT s. n. bucată de lemn care amortizează loviturile și frecările bordajului unei nave acostate de chei sau de o altă navă. (< fr.
tranchet)
tranchet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tranchét s. n.,
pl. tranchétetranchet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRANCHÉT, tranchete, s. n. Bucată de lemn care împiedică lovirea unei nave acostate de o altă navă ori de chei sau care amortizează o asemenea lovire. — Din
fr. tranchet.