tramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÁMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat, întrebuințat în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦
Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦
Fig. (
Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din
fr. trame, lat. trama.tramă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)trámă s.f. (reg.)
1. bătătură, băteală.
2. urzeală.
3.fuior.
4. câlți.
tramă (Dicționar de neologisme, 1986)TRÁMĂ s.f. 1. Fir de mătase, obținut prin răsucirea a cel puțin două fire care nu au mai fost răsucite și întrebuințat ca bătătură.
2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective.
3. (
Fig.) Intrigă, uneltire, complot. [< fr.
trame, it., lat.
trama].
tramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRÁMĂ s. f. 1. fir de mătase prin răsucirea a cel puțin două fire, ca bătătură. 2. ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanța dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; acțiunea, intriga, canavaua pe care se țes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui țesut. 6. (fig.) intrigă, uneltire, complot. (< fr.
trame, lat.
trama)
tramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)trámă s. f.,
g.-d. art. trámei; pl. trámetramă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tramă f.
1. bătătura pânzei;
2. fig. complot:
în trame sângeroase gândirea-i e pierdută AL. [Lat. TRAMA (v.
destrămà)].
tramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÁMĂ, trame, s. f. Fir de mătase, relativ gros și afânat, folosit în urzeala sau în bătătura unor țesături. ♦
Fig. Intrigă a unei opere literare. ♦
Fig. (
Livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. — Din
fr. trame, lat. trama.