traistă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊
Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac.
A-i bate (cuiva)
vântul în traistă= a fi extrem de sărac.
Traistă goală (sau
ușoară) = sărăcie.
A-i mânca (cuiva)
câinii din traistă = a fi prostănac.
A prinde (pe cineva)
cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦
Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor.
2. Conținutul unei traiste (
1).
3. Compus:
traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală
(Capsella bursa-patoris). –
Cf. alb. trastë, trajstë.traistă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tráistă (-te), s. f. –
1. Sac cu baiere, care se duce pe umeri, tăfîlcă, turbincă. –
2. (
Arg.) Flacon, sticlă. –
Var. înv. taistă, traistă, Olt. tracită, Banat
trașită, straiță, trainstă. Mr. tastru, trastu(r). Mgr. τάγιστρον (Meyer,
IF, II, 441; Crețu 374; Diculescu,
Elementele, 447; Capidan,
Raporturile, 552; REW 8528),
cf. ngr. τραïστο,
calabr. trástina. Legătura cu
lat. canistrum (Miklosich,
Etym. Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidentă. Cuvînt dacic, după Hasdeu,
Cuv. din Bătrîni, I, 304 și
Col. lui Traian, 1874, 126,
cf. Candrea. Din
rom. a trecut la toate idiomurile cu care românii au venit în contact:
alb. tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag. tarisznya, ceh. tanystra (›
germ. Tornister),
slov.
tanejstra, rut.,
pol. tajstra, rus. taistra. –
Der. trăistar, s. m. (fabricant sau vînzător de traiste).
traistă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)tráistă, -e, s.f. – Sac mic, făcut din pânză groasă ori din lână, în care se pune merindea; straiță: „Multă lume-ar vre' purta / Clopu', pana și traista” (Ștețco 1990: 343). – Termen autohton, cf. alb. trastë, trajstë (Hasdeu 1894, Brâncuși 1983); Din rom. provin magh. tarisznya, ucr. tajstra, rus. taistra.
traistă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tráistă s. f.,
g.-d. art. tráistei; pl. tráistetraistă (Dicționaru limbii românești, 1939)tráistă f., pl.
e (din maĭ vechĭu
táistră, táinstră și
tráistră, înrudit cu
tăgîrță. D. rom. vine mgr.
tágistron, ngr.
táistro și
tráisto, alb.
trastă și
straistă, rut.
táistra, pol.
tajstra și
tanistra, ceh.
tanystra [de unde germ.
tornister, raniță], ung.
tarisznya). Săculeț de merinde purtat pe umăr (îl poartă țăraniĭ, maĭ ales cĭobaniĭ, și cerșitoriĭ).
Traista cĭobanuluĭ saŭ (Trans.)
punga popiĭ, o plantă umbeliferă care crește pe lîngă drumurĭ și pin [!] grădinĭ (
capsella bursa pastóris). – În Maram. Fc. și Bas. și
stráistă, în Trans. și
stráiță. În Olt. pl. și
trăiștĭ (NPl. Ceaur, 68 și 81).
traistă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)traistă f.
1. sac de drum;
2. Bot. traista ciobanului, plantă ale cării fructe sunt teci triangulare (
Capsella bursa pastoris). [Vechiu-rom.
traistră = bizantin TÁGHISTRON (gr. mod.
taïstro și
traïsto)].
traistă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat dintr-o țesătură, din piele etc., adesea ornamentat, prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊
Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac.
A-i bate (cuiva)
vântul în traistă = a fi extrem de sărac.
Traistă goală (sau
ușoară) = sărăcie.
A-i mânca (cuiva)
câinii din traistă = a fi prostănac.
A prinde (pe cineva)
cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦
Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor.
2. Conținutul unei traiste (
1).
3. Compus:
traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (
Capsella bursa-patoris). —
Cf. alb. trastë, trajstë.