traistă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRÁISTĂ, traiste, s. f. 1. Obiect în formă de sac, confecționat din pânză groasă sau din lână și prevăzut cu o baieră pentru a fi agățat, care servește la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiță. ◊
Expr. Cu traista în băț, se spune despre cineva care nu are locuință stabilă sau care este foarte sărac.
A-i bate (cuiva)
vântul în traistă= a fi extrem de sărac.
Traistă goală (sau
ușoară) = sărăcie.
A-i mânca (cuiva)
câinii din traistă = a fi prostănac.
A prinde (pe cineva)
cu rața în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦
Spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor.
2. Conținutul unei traiste (
1).
3. Compus:
traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe și cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală
(Capsella bursa-patoris). –
Cf. alb. trastë, trajstë.