traforaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TRAFORÁJ, traforaje, s. n. Decupare cu ajutorul unui ferăstrău special a unor piese sau figuri artistice desenate pe o placă subțire de lemn, de metal etc. ♦ Unelte folosite în acest scop. –
Trafora +
suf. -aj.traforaj (Dicționar de neologisme, 1986)TRAFORÁJ s.n. Decupare de piese sau de figuri artistice dintr-o placă subțire de lemn, cu o pânză de ferăstrău foarte îngustă și subțire; traforare. ♦ Uneltele folosite pentru traforare. ♦ Piesă traforată. [<
trafora].
traforaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)TRAFORÁJ s. n. 1. decupare de piese sau de figuri artistice dintr-o placă subțire de lemn, cu o pânză de ferăstrău foarte îngustă și subțire; traforare. 2. uneltele pentru traforare. ◊ piesă traforată. (< trafora + -aj)
traforaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)traforáj s. n., (obiecte, unelte)
pl. traforájetraforaj (Dicționaru limbii românești, 1939)*traforáj n., pl.
e (d.
a trafora). Arta de a trafora. Lucrare traforată.
traforaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TRAFORÁJ, traforaje, s. n. 1. Procedeu de ornamentare, constând în decuparea unei figuri sau a unui motiv decorativ dintr-o placă subțire de lemn, de metal etc.
2. Unelte folosite în acest scop. —
Trafora +
suf. -
aj.