tomnatic - explicat in DEX

tomnatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
TOMNÁTIC, -Ă, tomnatici, -ce, adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă; fig. trist, melancolic. 2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. ◊ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat. [Var.: tomnátec, -ă adj.] – Toamnă + suf. -atic.

tomnatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
tomnátic (est) și -ec (vest), -ă adj. (d. toamnă). De toamnă: poame tomnatice. Fig. Cam trecut, pe la 30-35 de anĭ: flăcăŭ tomnatic.

tomnatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tomnátic¹ adj. m., pl. tomnátici; f. tomnátică, pl. tomnátice

tomnatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
tomnátic² s. n., pl. tomnátice

tomnatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
tomnatic a. 1. de toamnă: pere tomnatice; 2. răscopt; fig. bătrân: flăcău tomnatic.

tomnatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
TOMNÁTIC, -Ă, tomnatici, -ce, adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă; fig. trist, melancolic. 2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. ◊ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat. [Var.: tomnátec, -ă adj.] — Toamnă + suf. -atic.