tomna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOMNÁ, tomnez, vb. I.
Intranz. (Despre oi, vite) A-și petrece toamna într-un loc cu pășuni. ♦
Tranz. A ține oile, vitele toamna într-un loc cu pășune. – Din
toamnă.tomna (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)tómna, (tumna), adv. – Tocmai, chiar: „Facu-și drum pe unde nu-i, / Tumna p’ângă casa lui” (Calendar 1980: 99). – Din tocmai (< sl. tŭkŭma).
tomna (Dicționaru limbii românești, 1939)tómna, V.
tocma.tomna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tomná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
tomneáză tomna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOMNÁ, tomnez, vb. I.
Intranz. (Despre oi, vite) A-și petrece toamna într-un loc cu pășuni. ♦
Tranz. A ține oile, vitele toamna într-un loc cu pășune. — Din
toamnă.