tom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOM, tomuri, s. n. Fiecare dintre părțile unei lucrări, ale unei opere de proporții mai întinse, formând adesea o unitate independentă și purtând, de cele mai multe ori, un număr de ordine; volum.
Tomul doi. ♦
P. gener. Carte, operă, lucrare. – Din
fr. tome, lat. tomus.tom (Dicționar de neologisme, 1986)-TOM Element secund de compunere savantă cu semnificația „tăietor”, „care taie”. [< it.
-tomo, fr.
-tome, cf. gr.
tome].
tom (Dicționar de neologisme, 1986)TOM s.n. Volum dintr-o carte; (
p. ext.) carte, operă. [< fr.
tome, it.
tomo, lat.
tomus].
tom (Marele dicționar de neologisme, 2000)TOM1 s. n. volum dintr-o operă de proporții mai întinse; (p. ext.) carte, lucrare. (< fr.
tome, lat.
tomus)
tom (Marele dicționar de neologisme, 2000)-TOM2 elem. tomo-.
tom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)tom (-muri), s. n. – Carte, volum. –
Mr. tom. Fr. tome, în
mr. din
ngr. τόμος.
tom (Dicționaru limbii românești, 1939)*tom n., pl.
urĭ (vgr.
tómos, bucată tăĭată, tom, d.
temno, taĭ. V.
ana-tomie și
timp).
Rar. Volum, parte a uneĭ lucrărĭ tipărite și împărțite în maĭ multe cărțĭ din pricina mărimiĭ.
tom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)tom s. n.,
pl. tómuritom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tom n. volum ce face parte dintr’o operă tipărită sau manuscrisă.
tom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOM, tomuri, s. n. Fiecare dintre părțile unei lucrări, ale unei opere de proporții mai întinse, formând adesea o unitate independentă și purtând, de cele mai multe ori, un număr de ordine; volum.
Tomul doi. ♦
P. gener. Carte, operă, lucrare. — Din
fr. tome, lat. tomus.