tolăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV.
Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni). ♦
Intranz. A sta culcat, a lenevi. –
Cf. tologi.tolăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!tolăní (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se tolănéște, imperf. 3
sg. se tolăneá; conj. prez. 3
să se tolăneáscătolăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)TOLĂNÍ, tolănesc, vb. IV.
Refl. (Despre ființe) A se lungi într-o poziție comodă (pentru a se odihni).
Intranz. A sta culcat, a lenevi. —
Cf. tologi.tolănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)tolănì v. a se întinde comod:
tolăniți pe niște rogojini ISP. [Mold.
tologì: origină necunoscută].